Duru era un sapun patrat,frumos mirositor, prietenos din fire caruia ii placea sa se plimbe pe pajistile inflorite.Intr-o zi pe cand se plimba prin lanul de mac, a topait si cantat pana la epuizare, dupa care s-a adapostit la umbra deasa a unui stejar. In timp ce visa, pe cer apare o nava extraterestra care survola pajistea. Trece de cateva ori pe deasupra lui Duru fara sa il observe, dar cand il observa, nava spatiala se intoarce cu repeziciune si se fixeaza deaspura lui. O lumina puternica iese din burta navei si il ridica pe Doru fara ca acesta sa simta. Dupa cateva ore, Duru se trezeste intr-o lume total diferita de cea in care adormise. Totul in jur era mizerabil, copacii aveau scoarta verde aprin, in loc de frunze atarnau sosete urat mirositoare. Florile erau putrede si emanau miros de hoit si branza puturoasa, iarba era maronie, animalele aveau fiecare un miros mai puternic de cat celalat. Duru era speriat si nu stia ce cauta un sapun intr-o lume atat de alterata. Mirosul lui placut se imprastia ca aburul si tot ce atingea disparea. Duru nu era ata de dur precum sugereaza numele, era chiar un sapun fricos. Duru a mers pe jos cateva ore pana cand a dat de civilizatie. A auzit niste sunete ciudate si furisat in tufis a vazut cum un trib de camputzi dansau in jurul focului, care in loc de fum degaja un miros inecacios.Nu a durat mult pana cand mirosul lui Duru a ajuns la nasul camputilor, acestia s-au oprit din dansat, au inspirat adanc aer de cateva ori si au inteles ca dusmanul era aproape. S-au adunat toti camputii din trib in formatiune de razboi, au luat sulitele, scuturile s-au manjit cu negru pe fatza , au strigat semnalul de lupta si au fugit cu sulitzele ridicate spre Duru. Vazand astea Duru a facut ochii mari si a inteles ca trebuie sa fuga, asta a si facut.Duru alerga de rupaea pantul, camputii il urmareau cu sulitele ridicate si urland. De la subratul lor se lasa o dara de miros ce mirosea a razboi, in urma lui Doru ramanea mirosul de sapun care nu facea decat sa ii enerveze si mai mult pe camputi. In jurul lui Duru treceau suilte aruncate de razboinici,Duru devenea din ce in ce mai credincios, a scos din buzunar o carte de rugaciuni si a inceput sa citeasca repede cateva in speranta ca va scapa cu viata, inima ii batea cu putere si picioarele dadeau semne ca incep sa il lase. Duru era foarte speriat si incepuse sa planga, la colturile ochilor lui incepusera sa apara bule de sapun rezultate din amestecul lacrimilor cu sapunul.In urma lui ramanea o urma mare de bule ce se spargeau in fata camputilor. Camputii credeau ca Duru contrataca incercand sa le indeparteze mirosul si incepuse sa se inroseaca la fata si sa urle mai cu putere. Duru a scos Biblia si a citit cateva pagini in sperannta ca se va cai, lacrimile curgeau mai repede si bulele lasate in urma erau mai mari si mai multe. Camputii urau bulele de sapun mai mult decat il urau pe Duru, care trebuia cu orice pret eliminat. Printre lacrimi zareste o masinarie gri in forma de farfurie, a inteles ca e naveta sptiala care il adusese aici.Doru a alergat pana la nava, a intrat in aceaste, dar inauntru erau o multime de manete si butoane, nu stia pe care sa apese, era confuz. Camputii dadeau tarcoale navei, aruncau cu sulite in ea si incepusera sa faca un foc de jur inprejurul navei. Duru apasa intai pe un buton albastru, care era clacsonul, dupa care apasa repede pe cel rosu. Nava se ridica, ii la sa pe camputi in urma si il duce pe Duru inapoi pe pajiste. Se pare ca pana la urma rugaciunile si biblia au dat roade, astfel Duru a reusit sa supravietuiasca.